(1)

Având în vedere evoluția provocărilor în materie de migrație, care impun necesitatea de a sprijini sisteme solide de primire, azil, integrare și migrație în statele membre, de a preveni și de a gestiona în mod adecvat și solidar situațiile de presiune și de a substitui sosirilor ilegale și care pun în primejdie viața persoanelor căi legale și sigure de migrație, investițiile în gestionarea eficientă și coordonată a migrației în Uniune sunt fundamentale pentru a realiza obiectivul Uniunii de a constitui un spațiu de libertate, securitate și justiție, în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)

Importanța unei abordări coordonate între Uniunea Europeană și statele membre se reflectă în Agenda europeană privind migrația din 13 mai 2015, care a subliniat necesitatea unei politici comune coerente și clare pentru a restabili încrederea în capacitatea Uniunii de a reuni eforturile europene și naționale pentru a aborda migrația și a conlucra într-o manieră eficace, în conformitate cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, astfel cum se prevede la articolul 80 din TFUE; acest lucru a fost confirmat și în evaluarea intermediară, efectuată la 27 septembrie 2017, precum și în rapoartele privind progresele înregistrate din 14 martie 2018 și 16 mai 2018.

(3)

În concluziile sale din 19 octombrie 2017, Consiliul European a reafirmat necesitatea de a adopta o abordare cuprinzătoare, pragmatică și hotărâtă în materie de gestionare a migrației, care să vizeze asigurarea controlului la frontierele externe, reducerea sosirilor ilegale și a numărului de decese pe mare; respectiva abordare ar trebui să se bazeze pe utilizarea flexibilă și coordonată a tuturor instrumentelor disponibile la nivelul Uniunii și al statelor membre. Consiliul European a solicitat, în continuare, asigurarea intensificării semnificative a returnărilor, prin acțiuni desfășurate atât la nivel de Uniune, cât și la nivel de stat membru, cum ar fi acordurile și mecanismele de readmisie eficace.

(4)

Pentru a sprijini eforturile de a asigura o abordare globală în ceea ce privește gestionarea migrației, care este bazată pe încredere reciprocă, solidaritate și distribuirea echitabilă a răspunderii între statele membre și instituțiile Uniunii, cu obiectivul de a asigura o politică durabilă comună a Uniunii în materie de azil și imigrație, statele membre ar trebui sprijinite cu resurse financiare adecvate, sub forma unui Fond pentru azil, migrație și integrare (denumit în continuare „fondul”).

(5)

Toate acțiunile finanțate din fond, inclusiv cele desfășurate în țări terțe, ar trebui să fie puse în aplicare cu respectarea deplină a drepturilor și principiilor consacrate în acquis-ul Uniunii și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și ar trebui să fie conforme cu obligațiile internaționale ale Uniunii și ale statelor membre care decurg din instrumentele internaționale la care acestea sunt parte, în special prin asigurarea respectării principiilor egalității de gen, nediscriminării și al interesului superior al copilului.

(6)

Interesul superior al copilului ar trebui să fie considerat primordial în toate acțiunile sau deciziile privind copiii migranți, inclusiv în ceea ce privește returnările, ținând seama pe deplin de dreptul copilului de a-și exprima opinia.

(7)

Fondul ar trebui să se bazeze pe rezultatele obținute și pe investițiile realizate cu sprijinul instrumentelor care l-au precedat, și anume: Fondul european pentru refugiați, instituit pentru perioada 2008-2013 prin Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și Consiliului (4), Fondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe, instituit pentru perioada 2007-2013 prin Decizia 2007/435/CE a Consiliului (5), Fondul european de returnare, instituit pentru perioada 2008-2013 prin Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și Fondul pentru azil, migrație și integrare instituit pentru perioada 2014-2020 prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7). În același timp, fondul ar trebui să țină seama de toate noile evoluții relevante.

(8)

Fondul ar trebui să sprijine solidaritatea și distribuirea echitabilă a răspunderii între statele membre, precum și gestionarea eficientă a fluxurilor migratorii, printre altele prin promovarea unor măsuri comune în domeniul azilului, inclusiv prin sprijinirea eforturilor statelor membre în ceea ce privește primirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională prin relocare și admisie umanitară și transferul între statele membre al solicitanților de protecție internațională sau al beneficiarilor de protecție internațională, prin sporirea protecției solicitanților de azil vulnerabili, cum ar fi copiii, prin sprijinirea strategiilor de integrare și prin dezvoltarea și consolidarea politicii privind migrația legală, de exemplu, prin asigurarea unor căi sigure și legale de intrare în Uniune, care ar trebui să ajute și la asigurarea competitivității pe termen lung a Uniunii și a viitorului modelului său social și la reducerea factorilor care încurajează migrația ilegală, cu ajutorul unei politici durabile în materie de returnare și de readmisie.

(9)

Având în vedere caracterul intern al fondului și faptul că fondul reprezintă principalul instrument de finanțare pentru azil și migrație la nivelul Uniunii, fondul ar trebui să sprijine în primul rând acțiunile care servesc politicii interne a Uniunii în materie de azil și migrație, în conformitate cu obiectivele fondului. Cu toate acestea, având în vedere că anumite acțiuni întreprinse în afara Uniunii contribuie la realizarea obiectivelor fondului și că, în anumite circumstanțe, pot avea valoare adăugată pentru Uniune, fondul ar trebui să sprijine consolidarea cooperării și a parteneriatului cu țările terțe în scopul gestionării migrației pentru a consolida căile de migrație legală și pentru a asigura o returnare și o readmisie mai eficace, mai sigure și mai demne, precum și pentru a promova reintegrarea inițială în țările terțe. Sprijinul acordat din fond nu ar aduce atingere caracterului în prezent voluntar al relocării și al transferului solicitanților de protecție internațională și beneficiarilor de protecție internațională în temeiul cadrului juridic al sistemului european comun de azil care se aplică la data adoptării prezentului regulament.

(10)

Pentru a beneficia de expertiza agențiilor descentralizate relevante ale Uniunii, Comisia ar trebui să se asigure că cunoștințele și experiența acestora sunt luate în considerare în ceea ce privește domeniile lor de competență la elaborarea programelor statelor membre. În plus, ar trebui să fie posibil ca fondul să completeze următoarele activități sprijinite de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) înființat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8), în vederea facilitării și îmbunătățirii funcționării sistemului european comun de azil, a consolidării cooperării practice, în special a schimbului de informații privind azilul și bunele practici; a promovării dreptului Uniunii și a dreptului internațional și pentru a contribui la punerea în aplicare uniformă a dreptului Uniunii în materie de azil, pe baza unor standarde ridicate pentru procedurile de protecție internațională, condițiile de primire și evaluarea nevoilor de protecție în întreaga Uniune; a permiterii repartizării durabile și echitabile a cererilor de protecție internațională; a facilitării convergenței în evaluarea cererilor de protecție internațională în întreaga Uniune; a sprijinirii eforturilor de relocare ale statelor membre; și a acordării de asistență operativă și tehnică statelor membre pentru gestionarea sistemelor lor de azil și de primire, în special celor ale căror sisteme sunt supuse unei presiuni disproporționate.

(11)

Fondul ar trebui să sprijine eforturile Uniunii și ale statelor membre de a consolida capacitatea statelor membre de a dezvolta, a monitoriza și a evalua politicile lor în domeniul azilului din perspectiva obligațiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii.

(12)

Fondul ar trebui să sprijine eforturile statelor membre și ale Uniunii de a pune în aplicare pe deplin și de a dezvolta în continuare sistemul european comun de azil, inclusiv dimensiunea sa externă.

(13)

Parteneriatele și cooperarea cu țările terțe reprezintă o componentă esențială a politicii Uniunii privind gestionarea migrației. Fondul ar trebui să contribuie la substituirea sosirii ilegale și în condiții de nesiguranță cu căi legale și sigure de intrare pe teritoriul statelor membre a resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor care au nevoie de protecție internațională, la exprimarea solidarității cu țările din regiunile spre care sau în interiorul cărora a fost strămutat un număr mare de persoane care au nevoie de protecție internațională, ajutând la atenuarea presiunii exercitate asupra țărilor respective și ar trebui să contribuie în mod efectiv la inițiativele mondiale în materie de relocare prin adoptarea de către Uniune și statele membre a unei poziții unice în cadrul forurilor internaționale și în relația cu țările terțe. Fondul ar trebui să acorde sprijin, sub formă de stimulente financiare, eforturilor statelor membre de a oferi protecție internațională și o soluție durabilă refugiaților și persoanelor strămutate care au fost admiși/admise în cadrul programelor de relocare sau de admisie umanitară.

(14)

Având în vedere fluxurile migratorii către Uniune și importanța asigurării integrării și includerii persoanelor care vin în Europa, pentru comunitățile locale, precum și pentru bunăstarea pe termen lung a societăților noastre și stabilitatea economiilor noastre, este esențial să fie sprijinite politicile statelor membre pentru integrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, inclusiv în domeniile prioritare identificate în Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027. Fondul ar trebui să sprijine măsuri de integrare care sunt adaptate nevoilor resortisanților țărilor terțe, precum și măsuri orizontale menite să consolideze capacitățile statelor membre de a elabora strategii de integrare, de a intensifica schimburile și cooperarea și de a promova contactele, dialogul constructiv și acceptarea între resortisanții țărilor terțe și societatea-gazdă.

(15)

Pentru a spori eficiența, a obține o valoare adăugată maximă pentru Uniune și a asigura coerența răspunsului Uniunii cu scopul de a promova integrarea resortisanților țărilor terțe, acțiunile finanțate din fond ar trebui să fie coerente și complementare cu acțiunile finanțate în temeiul altor instrumente ale Uniunii, în special al instrumentelor externe, din Fondul social european Plus (FSE+) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Fondul ar trebui să sprijine măsuri adaptate la nevoile resortisanților țărilor terțe, care sunt, în general, puse în aplicare în etapele inițiale ale procesului de integrare, precum și măsuri orizontale care să sprijine capacitățile statelor membre în domeniul integrării, în timp ce intervențiile în favoarea resortisanților țărilor terțe cu un impact pe termen mai lung ar trebui să fie finanțate din FSE+ și FEDR. În acest context, autorităților statelor membre responsabile cu execuția fondului ar trebui să le revină obligația de a coopera și de a se coordona cu autoritățile desemnate de statele membre în scopul gestionării intervențiilor din FSE+ și al FEDR și, după caz, de a coopera și de a se coordona cu autoritățile care le gestionează și cu autoritățile care gestionează alte fonduri ale Uniunii care contribuie la integrarea resortisanților țărilor terțe.

(16)

Măsurile de integrare ar trebui să se aplice, de asemenea, beneficiarilor de protecție internațională, în scopul de a asigura o abordare cuprinzătoare a integrării, luând în considerare caracteristicile specifice ale grupului-țintă respectiv. Atunci când măsurile de integrare se combină cu primirea, acțiunile ar trebui să permită și includerea solicitanților de azil, după caz.

(17)

Execuția fondului în domeniul integrării ar trebui să fie consecventă cu principiile fundamentale comune ale Uniunii privind integrarea, astfel cum sunt stabilite în Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027.

(18)

Statele membre care doresc acest lucru ar trebui să poată să prevadă în programele lor măsuri de integrare pentru a include rudele apropiate ale resortisanților țărilor terțe, sprijinind astfel unitatea familiei, în măsura în care acest lucru este necesar pentru punerea efectivă în aplicare a acestor măsuri. Sintagma „rudă apropiată” ar trebui interpretată în înțelesul de soț/soție, partener/parteneră, precum și orice altă persoană care are legături familiale directe în linie descendentă sau ascendentă cu resortisantul țării terțe vizat de măsurile de integrare și care nu ar intra altfel sub incidența fondului.

(19)

Având în vedere rolul esențial jucat de autoritățile și de organizațiile societății civile ale statelor membre în domeniul integrării și pentru a facilita accesul respectivelor entități la finanțare la nivelul Uniunii, fondul ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a acțiunilor în domeniul integrării de către autoritățile naționale, regionale și locale și de către organizațiile societății civile, inclusiv prin utilizarea facilității tematice și printr-o rată de cofinanțare mai mare pentru respectivele acțiuni. În acest sens, minimum 5 % din alocarea inițială pentru facilitatea tematică ar trebui să vizeze punerea în aplicare a măsurilor de integrare de către autoritățile locale și regionale.

(20)

Pe lângă rata de cofinanțare prevăzută de fond pentru proiecte, statele membre sunt încurajate să furnizeze finanțare de la bugetele autorităților lor publice în cazul în care o astfel de finanțare este esențială pentru desfășurarea unui proiect, în special atunci când proiectul este pus în aplicare de o organizație a societății civile.

(21)

Având în vedere provocările economice și demografice pe termen lung cu care se confruntă Uniunea și dimensiunea din ce în ce mai globalizată a migrației, este esențială stabilirea unor canale de migrație legală funcționale către Uniune, pentru ca Uniunea să rămână o destinație atractivă pentru migrația legală, în concordanță cu nevoile economice și sociale ale statelor membre, și pentru a se asigura sustenabilitatea sistemelor de protecție socială și creșterea economiei Uniunii, protejând în același timp lucrătorii migranți de exploatarea prin muncă.

(22)

Fondul ar trebui să sprijine statele membre să stabilească strategii și să consolideze și să dezvolte politici privind migrația legală, precum și să-și îmbunătățească capacitatea de a elabora, a pune în aplicare, a monitoriza și a evalua strategiile, politicile și măsurile în materie de imigrație și integrare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, în special instrumentele juridice ale Uniunii în materie de migrație legală. Fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, schimbul de informații, schimbul de bune practici și cooperarea între diferitele servicii administrative și niveluri de guvernare, precum și între statele membre.

(23)

O politică eficientă și demnă în materie de returnare constituie o parte integrantă a abordării globale în materie de migrație adoptată de Uniune și de statele sale membre. Fondul ar trebui să sprijine și să încurajeze eforturile statelor membre în vederea punerii în aplicare eficace și a dezvoltării în continuare a standardelor comune privind returnarea, în special astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), cu accent pe returnările voluntare, și a unei abordări integrate și coordonate privind gestionarea returnărilor. Pentru a favoriza politici durabile în materie de returnare, fondul ar trebui să sprijine și măsuri conexe în țările terțe, cum ar fi măsuri de facilitare și garantare a unor returnări și readmisii sigure și demne și reintegrarea durabilă a persoanelor returnate, inclusiv prin acordarea de sprijin în numerar sau în natură.

(24)

Statele membre ar trebui să acorde preferință returnării voluntare și să asigure returnarea eficace, sigură și demnă. Pentru a promova returnarea voluntară, statele membre ar trebui să prevadă stimulente, cum ar fi un tratament preferențial sub forma unei asistențe sporite la returnare și sprijin pentru reintegrarea inițială. Respectivul tip de returnare voluntară este atât în interesul persoanelor returnate, cât și în interesul autorităților, din punctul de vedere al raportului cost-eficacitate.

(25)

Cu toate că returnarea voluntară ar trebui să aibă prioritate față de cea forțată, acestea sunt totuși interconectate și au efecte care se potențează reciproc, iar statele membre ar trebui așadar încurajate să consolideze complementaritatea acestor două forme de returnare. Posibilitatea de a recurge la îndepărtare reprezintă un element important care contribuie la integritatea sistemelor de azil și de migrație legală. Prin urmare, fondul ar trebui să sprijine acțiunile statelor membre de a facilita și pune în practică îndepărtarea în conformitate cu standardele prevăzute în dreptul Uniunii, după caz, și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității persoanelor returnate.

(26)

Existența unor măsuri de sprijin specifice pentru persoanele returnate, cu o atenție deosebită acordată nevoilor lor umanitare și de protecție în statele membre și în țările de returnare poate îmbunătăți condițiile de returnare ale acestora și poate sprijini reintegrarea persoanelor returnate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită persoanelor vulnerabile.

(27)

Readmisia efectivă de către țările terțe a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală face parte integrantă din politica Uniunii în materie de returnare și reprezintă un instrument central pentru gestionarea eficientă a fluxurilor migratorii, întrucât facilitează returnarea rapidă a migranților în situație ilegală. Cooperarea în materie de readmisie reprezintă un element important în cadrul dialogului și al cooperării cu țările terțe de origine și al tranzitului migranților în situație ilegală, iar punerea sa în aplicare în țările terțe ar trebui sprijinită pentru a asigura politici eficace în materie de returnare la nivel național și la nivelul Uniunii.

(28)

În plus față de sprijinul pentru returnarea persoanelor prevăzut în prezentul regulament, fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, alte măsuri de combatere a migrației ilegale și a traficului de migranți și să încurajeze respectarea normelor în materie de migrație legală, protejând astfel integritatea sistemelor de imigrație ale statelor membre.

(29)

Angajarea migranților în situație ilegală subminează dezvoltarea unei politici de mobilitate a forței de muncă bazate pe programe de migrație legală și pune în pericol drepturile lucrătorilor migranți, făcând ca aceștia să fie vulnerabili la încălcări ale drepturilor și la abuzuri. Prin urmare, fondul ar trebui să sprijine statele membre, direct sau indirect, în punerea în aplicare a Directivei 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) care interzice angajarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și prevede sancțiuni pentru angajatorii care încalcă această interdicție.

(30)

Fondul ar trebui să sprijine statele membre, direct sau indirect, în punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13), care prevede dispoziții privind acordarea de asistență, sprijin și protecție pentru victimele traficului de persoane. Respectivele măsuri, inclusiv măsuri de identificare timpurie a victimelor traficului de persoane și de trimitere a acestora către serviciile specializate, ar trebui să țină seama de dimensiunea de gen a traficului de persoane și a copiilor victime.

(31)

Fondul ar trebui să completeze activitățile întreprinse în domeniul returnării de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, reglementată prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (14), fără a oferi un flux de finanțare suplimentar agenției menționate.

(32)

În conformitate cu principiul eficienței, ar trebui să se urmărească asigurarea sinergiilor și corelația cu alte fonduri ale Uniunii și ar trebui să se evite suprapunerea acțiunilor.

(33)

Pentru a optimiza valoarea adăugată a investițiilor finanțate integral sau parțial din bugetul Uniunii, ar trebui să se urmărească realizarea unor sinergii, în special între fond și alte programe ale Uniunii, inclusiv cele care fac obiectul gestiunii partajate. Pentru a maximiza sinergiile respective, ar trebui să se asigure mecanisme favorizante esențiale, inclusiv finanțare cumulativă pentru o acțiune din fond și prin alt program al Uniunii. O astfel de finanțare cumulativă nu ar trebui să depășească costurile eligibile totale ale respectivei acțiuni. În acest scop, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme adecvate, în special cu privire la posibilitatea de a declara, în mod proporțional, aceleași costuri sau aceleași cheltuieli atât în cadrul fondului, cât și al altui program al Uniunii.

(34)

Acțiunile desfășurate în țările terțe și în legătură cu țările terțe care sunt sprijinite din fond ar trebui să se desfășoare în sinergie și să fie corelate cu alte activități derulate în afara Uniunii care beneficiază de sprijin din partea instrumentelor Uniunii de finanțare externă. La punerea în aplicare a acestor acțiuni, ar trebui să se urmărească în special asigurarea coerenței depline cu principiile și obiectivele generale ale politicii externe a Uniunii, cu principiul coerenței politicilor în materie de dezvoltare și coerența cu documentele de programare strategică pentru țara sau regiunea în cauză, precum și cu angajamentele internaționale ale Uniunii. În legătură cu dimensiunea externă, fondul ar trebui să se axeze pe sprijinirea acțiunilor care nu sunt orientate spre dezvoltare și care servesc intereselor politicilor interne ale Uniunii și ar trebui să fie corelate cu activitățile întreprinse în Uniune. Fondul ar trebui să direcționeze sprijinul astfel încât să contribuie la intensificarea cooperării cu țările terțe și la consolidarea unor aspecte esențiale ale gestionării migrației în domenii de interes pentru politica de migrație a Uniunii.

(35)

Finanțarea din bugetul Uniunii ar trebui să se axeze pe acțiunile pentru care intervenția Uniunii poate aduce valoare adăugată comparativ cu acțiunile întreprinse individual de statele membre. Sprijinul financiar acordat în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie, în special, la consolidarea capacităților naționale și a celor ale Uniunii în domeniile azilului și migrației, în conformitate cu articolul 80 din TFUE.

(36)

Atunci când promovează acțiunile care beneficiază de sprijin din fond, beneficiarii finanțării din partea Uniunii ar trebui să ofere informații în limba sau limbile publicului-țintă. Pentru a asigura vizibilitatea finanțării din partea Uniunii, beneficiarii finanțării respective ar trebui să menționeze originea acesteia atunci când comunică cu privire la acțiunea în cauză. În acest scop, beneficiarii ar trebui să se asigure că toate comunicările către mass-media și către public afișează emblema Uniunii și menționează în mod explicit sprijinul financiar din partea Uniunii.

(37)

Comisia ar trebui să poată să utilizeze resurse financiare din fond pentru a promova bune practici și pentru a face schimb de informații în ceea ce privește execuția fondului.

(38)

Comisia ar trebui să publice în timp util informații privind sprijinul acordat prin facilitatea tematică în cadrul gestiunii directe sau indirecte și ar trebui să actualizeze astfel de informații, după caz. Ar trebui să fie posibilă sortarea datelor în funcție de obiectivul specific, de numele beneficiarului, de cuantumul angajat din punct de vedere juridic și de natura și scopul măsurii.

(39)

Se poate considera că un stat membru nu respectă acquis-ul relevant al Uniunii, inclusiv în ceea ce privește utilizarea sprijinului operațional acordat din fond, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor în domeniul azilului și returnării, dacă există un risc clar de încălcare gravă de către respectivul stat membru a valorilor Uniunii în contextul punerii în aplicare a acquis-ului privind azilul și returnarea sau dacă au fost identificate deficiențe în domeniul relevant într-un raport de evaluare întocmit în cadrul mecanismului de evaluare și monitorizare Schengen stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (15).

(40)

Fondul ar trebui să asigure faptul că există o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a îndeplini cerințele de transparență, Comisia ar trebui să publice informații cu privire la programele de lucru anuale și multianuale ale facilității tematice. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (16), fiecare stat membru ar trebui să se asigure că, în termen de șase luni de la aprobarea programului său, există un site internet unde sunt disponibile informații privind programul său, care să prezinte obiectivele, activitățile, oportunitățile de finanțare disponibile și realizările programului.

(41)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească cuantumurile inițiale destinate programelor statelor membre, care sunt compuse dintr-un cuantum fix, astfel cum este prevăzut în anexa I, și un cuantum calculat pe baza criteriilor prevăzute în anexa I și care reflectă nevoile și presiunea cu care se confruntă diferitele state membre în materie de azil, migrație, integrare și returnare. Având în vedere nevoile speciale ale statelor membre care au înregistrat cel mai mare număr de cereri de azil pe cap de locuitor în 2018 și 2019, este oportun să se majoreze cuantumurile fixe pentru Cipru, Malta și Grecia.

(42)

Cuantumurile inițiale pentru programele statelor membre ar trebui să constituie punctul de plecare pentru investițiile pe termen lung ale statelor membre. Pentru a ține seama de modificările fluxurilor migratorii, pentru a răspunde nevoilor în materie de gestionare a sistemelor de azil și de primire și nevoilor de integrare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală și pentru a dezvolta migrația legală și a combate migrația ilegală prin returnări eficace, sigure și demne, statelor membre ar trebui să li se aloce un cuantum suplimentar la jumătatea perioadei de programare, ținând seama de criterii obiective. Cuantumul respectiv ar trebui să se bazeze pe date statistice, în conformitate cu anexa I, pentru a reflecta modificările situației inițiale din statele membre.

(43)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului de politică al fondului, statele membre ar trebui să se asigure că programele lor includ acțiuni care abordează obiectivele specifice ale fondului, că prioritățile alese sunt compatibile cu măsurile de punere în aplicare prevăzute în anexa II și că alocarea resurselor între obiective permite realizarea obiectivului de politică global. În acest scop, statele membre ar trebui, în principiu, să asigure o alocare minimă pentru consolidarea și dezvoltarea sistemului european comun de azil, pentru consolidarea și dezvoltarea migrației legale către statele membre, în conformitate cu nevoile economice și sociale ale acestora, precum și pentru promovarea și contribuția la integrarea și incluziunea socială efective ale resortisanților țărilor terțe.

(44)

Întrucât provocările în domeniul migrației sunt într-o evoluție continuă, este necesar ca alocarea finanțării să fie adaptată în funcție de fluctuațiile fluxurilor migratorii. Pentru a răspunde unor necesități urgente și modificărilor intervenite în politicile și prioritățile Uniunii și pentru a direcționa finanțarea către acțiuni cu o valoare adăugată semnificativă pentru Uniune, o parte din finanțare ar trebui să fie alocată periodic, prin intermediul unei facilități tematice, pentru acțiuni specifice, pentru acțiunile Uniunii, pentru acțiuni ale autorităților locale și regionale, pentru asistența de urgență, pentru relocare și admisie umanitară și pentru sprijin suplimentar acordat statelor membre care contribuie la eforturile de solidaritate și responsabilitate. Facilitatea tematică oferă flexibilitate în gestionarea fondului și ar putea fi, de asemenea, executată prin intermediul programelor statelor membre.

(45)

Statele membre ar trebui să fie încurajate, prin faptul că beneficiază de o contribuție mai importantă din partea Uniunii, să utilizeze o parte din alocarea corespunzătoare programului pentru a finanța acțiunile enumerate în anexa IV.

(46)

O parte a resurselor disponibile în cadrul fondului ar putea să fie alocată programelor statelor membre pentru implementarea unor acțiuni specifice, în plus față de cuantumul care le-a fost alocat inițial. Respectivele acțiuni specifice ar trebui să fie identificate la nivelul Uniunii și ar trebui să privească acțiuni care necesită cooperare sau acțiuni care sunt necesare pentru a aborda evoluțiile din Uniune care necesită punerea la dispoziție a unei finanțări suplimentare pentru unul sau mai multe state membre.

(47)

Fondul ar trebui să contribuie la sprijinirea costurilor operaționale în legătură cu obiectivele specifice ale fondului, pentru a permite statelor membre să mențină capacități care sunt esențiale pentru sarcinile și furnizarea serviciilor care constituie un serviciu public pentru Uniune în ansamblul său. Un astfel de sprijin ar trebui să consiste în rambursarea integrală a costurilor specifice în legătură cu obiectivele fondului și ar trebui să constituie o parte integrantă a programelor statelor membre.

(48)

Pentru a completa punerea în aplicare la nivel național, prin intermediul programelor statelor membre, a obiectivului de politică al fondului, fondul ar trebui să ofere de asemenea sprijin pentru acțiunile la nivelul Uniunii. Astfel de acțiuni ar trebui să urmărească scopuri strategice globale care să se înscrie în domeniul de intervenție al fondului, legate de analiza politicilor și de inovare, de învățarea reciprocă și parteneriatele la nivel transnațional, precum și de testarea a noi inițiative și acțiuni în întreaga Uniune.

(49)

În vederea consolidării capacității Uniunii de a răspunde imediat unor situații excepționale în materie de migrație înregistrate într-unul sau mai multe state membre, caracterizate de un aflux important sau disproporționat de resortisanți ai unor țări terțe, care solicită în număr semnificativ și de urgență centrele de primire și de custodie publică ale statelor membre, precum și sistemele și procedurile lor de azil și de gestionare a migrației, sau de a răspunde imediat unor situații excepționale în materie de migrație înregistrate în țări terțe, cauzate de evoluții politice sau conflicte, ar trebui să se poată acorda asistență de urgență în conformitate cu cadrul stabilit de prezentul regulament.

(50)

Prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea activității Rețelei europene de migrație înființate prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului (17) și ar trebui să furnizeze asistență financiară în conformitate cu obiectivele și atribuțiile rețelei.

(51)

Obiectivele de politică ale fondului vor fi abordate, de asemenea, prin instrumentele financiare și garanțiile bugetare din cadrul componentelor de politică ale Programului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Sprijinul financiar ar trebui să fie utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții insuficiente, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă. Acțiunile ar trebui să prezinte o valoare adăugată clară pentru Uniune.

(52)

Operațiunile de finanțare mixtă sunt facultative și constituie operațiuni sprijinite din bugetul Uniunii care combină forme de sprijin nerambursabile, rambursabile sau de ambele tipuri din bugetul Uniunii cu forme de sprijin rambursabile din partea unor instituții financiare de promovare sau de dezvoltare sau a altor instituții financiare publice, precum și sprijin din partea unor instituții financiare și investitori comerciali.

(53)

Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru întreaga durată a fondului, pachet financiar care urmează să constituie, pentru Parlamentul European și pentru Consiliu, în cursul procedurii bugetare anuale, principala valoare de referință în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii (19).

(54)

Fondului i se aplică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (20) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(55)

În vederea implementării acțiunilor care fac obiectul gestiunii partajate, fondul ar trebui să facă parte dintr-un cadru coerent care este format din prezentul regulament, din Regulamentul financiar și din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(56)

Regulamentul (UE) 2021/1060 stabilește cadrul de acțiune pentru FEDR, FSE+, Fondul de coeziune, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul pentru azil, migrație și integrare, Fondul pentru securitate internă și Instrumentul de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize din cadrul Fondului de management integrat al frontierelor și stabilește, în special, normele privind programarea, monitorizarea și evaluarea, gestionarea și controlul fondurilor Uniunii executate în cadrul gestiunii partajate. În plus, este necesar să se precizeze în prezentul regulament obiectivele fondului și să se prevadă dispoziții specifice privind acțiunile care pot fi finanțate în cadrul fondului.

(57)

Prin Regulamentul (UE) 2021/1060 se stabilește o schemă de prefinanțare pentru fond, iar prin prezentul regulament se stabilește o rată de prefinanțare specifică. În plus, pentru a asigura posibilitatea unei reacții prompte în situații de urgență, este adecvat să se stabilească o rată de prefinanțare specifică pentru asistența de urgență. Schema de prefinanțare ar trebui să asigure faptul că statele membre dispun de mijloacele necesare pentru a furniza sprijin beneficiarilor încă de la începutul implementării programelor lor.

(58)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a realiza obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcinile administrative și riscul de neconformitate. Atunci când se face respectiva alegere, ar trebui avute în vedere utilizarea de sume forfetare, de rate forfetare și de costuri unitare, precum și recurgerea la finanțări care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(59)

Pentru a valorifica la maximum principiul auditului unic, ar trebui să se stabilească norme specifice privind controlul și auditul proiectelor în care beneficiarii sunt organizații internaționale ale căror sisteme de control intern au fost evaluate pozitiv de către Comisie. Pentru astfel de proiecte, autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a-și limita controalele de gestiune, cu condiția ca beneficiarul să furnizeze în timp util toate datele și informațiile necesare privind evoluția proiectului și eligibilitatea cheltuielilor subiacente. În plus, în cazul în care un proiect implementat de o astfel de organizație internațională face parte dintr-un eșantion de audit, ar trebui să fie posibil ca autoritatea de audit să își desfășoare activitatea în conformitate cu principiile Standardului internațional privind serviciile conexe (ISRS) 4400, „Angajamentele pentru efectuarea procedurilor convenite privind informațiile financiare”.

(60)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (22), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (23) și (UE) 2017/1939 (24) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii.

Parchetul European (EPPO) este împuternicit, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (25). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente. Statele membre ar trebui să coopereze pe deplin și să acorde toată asistența necesară instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii.

(61)

Unei țări terțe care a încheiat un acord cu Uniunea privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru sau în țara terță respectivă ar trebui să i se permită să participe la fond, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții.

(62)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și execuție indirectă și prevăd verificarea responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(63)

În temeiul Deciziei 2013/755/UE a Consiliului (26), persoanele și entitățile stabilite în țări sau teritorii de peste mări sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare, sub rezerva normelor și obiectivelor fondului și sub rezerva unor eventuale regimuri aplicabile statului membru de care este legată țara respectivă sau teritoriul respectiv.

(64)

În temeiul articolului 349 din TFUE și în conformitate cu comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”, aprobată de Consiliu în cadrul concluziilor sale din 12 aprilie 2018, statele membre în cauză ar trebui să se asigure că strategiile și programele lor naționale abordează amenințările specifice cu care se confruntă regiunile ultraperiferice în gestionarea migrației. Fondul ar trebui să sprijine respectivele state membre cu resurse adecvate pentru a ajuta regiunile respective să gestioneze migrația în mod durabil și să facă față eventualelor situații de presiune.

(65)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (27), fondul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele fondului pe teren. Pentru a măsura realizările fondului, ar trebui să se stabilească indicatori și ținte conexe în legătură cu fiecare dintre obiectivele specifice ale fondului. Respectivii indicatori ar trebui să includă indicatori calitativi și cantitativi.

(66)

Comisia și statele membre ar trebui să monitorizeze execuția fondului cu ajutorul indicatorilor și al raportării financiare, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060 și din prezentul regulament. Începând cu 2023, statele membre ar trebui să transmită Comisiei rapoarte anuale privind performanța, care să acopere ultimul exercițiu contabil. Rapoartele respective ar trebui să conțină informații privind progresele înregistrate în implementarea programelor statelor membre. Statele membre ar trebui, de asemenea, să transmită Comisiei rezumate ale acestor rapoarte. Comisia ar trebui să traducă aceste rezumate în toate limbile oficiale ale Uniunii și să le pună la dispoziția publicului pe site-ul său internet, împreună cu linkuri către site-urile internet ale statelor membre menționate în Regulamentul (UE) 2021/1060.

(67)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (28) și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acțiunile în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din totalul cheltuielilor cadrului financiar multianual pentru integrarea obiectivelor climatice și la realizarea obiectivului ambițios de a aloca 7,5 % din buget pentru cheltuieli legate de biodiversitate în 2024 și 10 % din buget în 2026 și în 2027, luând totodată în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele în materie de biodiversitate. Fondul ar trebui să sprijine activități care respectă standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și mediu și care nu prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de mediu în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (29).

(68)

Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (30) și orice act aplicabil perioadei de programare 2014-2020 ar trebui să se aplice în continuare programelor și proiectelor sprijinite în cadrul fondului în perioada de programare 2014-2020. Întrucât perioada de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 514/2014 se suprapune cu perioada de programare vizată de prezentul regulament și pentru a se asigura continuitatea punerii în aplicare a anumitor proiecte aprobate de respectivul regulament, ar trebui să fie prevăzute dispoziții privind etapizarea proiectelor. Fiecare fază individuală a proiectului etapizat ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu normele din perioada de programare în cadrul căreia primește finanțarea.

(69)

Pentru a completa și a modifica unele elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește: lista acțiunilor eligibile pentru sprijin în temeiul anexei III; lista acțiunilor eligibile pentru rate de cofinanțare mai mari în temeiul anexei IV; sprijinul operațional în temeiul anexei VII și dezvoltarea în continuare a cadrului de monitorizare și evaluare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(70)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31). Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare care stabilesc obligații comune pentru statele membre, în special obligații cu privire la furnizarea de informații către Comisie, iar procedura de consultare ar trebui folosită pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind modalitățile detaliate de furnizare de informații către Comisie în contextul programării și al raportării, dată fiind natura lor pur tehnică. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile cu privire la adoptarea deciziilor de acordare a asistenței de urgență reglementate prin prezentul regulament atunci când, în cazuri justificate corespunzător care privesc natura sau scopul asistenței respective, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(71)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament care nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(72)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(73)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(74)

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune care ar putea aduce atingere intereselor Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027, costurile suportate în legătură cu acțiunile deja începute care beneficiază de sprijin în temeiul prezentului regulament în cadrul gestiunii directe să fie considerate eligibile pentru finanțare din partea Uniunii începând cu 1 ianuarie 2021, chiar dacă respectivele costuri au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant sau a cererii de asistență.

(75)

Este adecvat să se alinieze durata de aplicare a prezentului regulament cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (32).

(76)

Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,

(1)

Obiectivul Uniunii de a asigura un nivel înalt de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție, prevăzut la articolul 67 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui să se realizeze, printre altele, prin măsuri comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane și privind controlul la frontierele externe, precum și prin politica comună a vizelor, menținându-se totodată cu atenție echilibrul dintre libera circulație a persoanelor, pe de o parte, și securitate, pe de altă parte.

(2)

În temeiul articolului 80 din TFUE, politicile Uniunii în ceea ce privește verificările la frontiere, azilul și imigrația și punerea lor în aplicare sunt reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar.

(3)

În Declarația de la Roma, semnată la 25 martie 2017, liderii a 27 de state membre și-au afirmat angajamentul de a acționa în direcția unei Europe sigure și securizate și de a construi o Uniune în care toți cetățenii se simt în siguranță și se pot deplasa liber, în care frontierele externe sunt securizate, cu o politică în materie de migrație eficientă, responsabilă și viabilă, conformă cu normele internaționale, precum și o Europă care este hotărâtă să combată terorismul și criminalitatea organizată.

(4)

Toate acțiunile finanțate în cadrul Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (denumit în continuare „instrumentul”), instituit prin prezentul regulament, inclusiv cele desfășurate în țări terțe, ar trebui implementate cu respectarea deplină a drepturilor și principiilor consacrate în acquis-ul Uniunii, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), și ar trebui să fie conforme cu obligațiile internaționale ale Uniunii și ale statelor membre care decurg din instrumentele internaționale la care acestea sunt parte, în special prin asigurarea respectării principiilor nediscriminării și nereturnării.

(5)

Obiectivul de politică al instrumentului este de a dezvolta și a pune în aplicare o gestionare europeană integrată a frontierelor puternică și eficace la frontierele externe, contribuind astfel la asigurarea unui nivel ridicat de securitate internă în cadrul Uniunii, garantând în același timp libera circulație a persoanelor pe teritoriul acesteia și respectând pe deplin acquis-ul relevant al Uniunii și obligațiile internaționale ale Uniunii și ale statelor membre care decurg din instrumentele internaționale la care acestea sunt parte.

(6)

Gestionarea europeană integrată a frontierelor, astfel cum este pusă în aplicare de poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (3), este o responsabilitate comună a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și a autorităților naționale responsabile cu managementul frontierelor, inclusiv a serviciilor de pază de coastă în măsura în care acestea îndeplinesc sarcini de control la frontieră. Aceasta ar trebui să contribuie la facilitarea trecerilor legale ale frontierei, la prevenirea și depistarea imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere, precum și la gestionarea eficace a fluxurilor de migrație.

(7)

Facilitarea călătoriilor în scopuri legitime, prevenindu-se în același timp migrația ilegală și riscurile pentru securitate, a fost identificată drept unul dintre principalele obiective ale abordării Uniunii prezentate în comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul.

(8)

Sprijinul financiar de la bugetul Uniunii este indispensabil pentru punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor în scopul de a susține statele membre, acționând cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în gestionarea eficientă a trecerii frontierelor externe și în soluționarea viitoarelor provocări de la aceste frontiere, ceea ce va contribui la combaterea criminalității grave cu o dimensiune transfrontalieră.

(9)

Ar trebui să se acorde statelor membre sprijin financiar adecvat din partea Uniunii pentru a promova punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor și pentru a garanta faptul că aceasta devine o realitate operațională. Gestionarea europeană integrată a frontierelor cuprinde, între altele, următoarele componente prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1896, și anume controlul la frontiere; operațiunile de căutare și salvare efectuate în cursul operațiunilor de supraveghere a frontierelor; analiza riscului; cooperarea dintre statele membre, inclusiv sprijin coordonat de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă; cooperarea interinstituțională, inclusiv schimburile regulate de informații; cooperarea cu țările terțe; măsurile tehnice și operative în spațiul Schengen care sunt legate de controlul la frontiere și concepute pentru a combate imigrația ilegală și criminalitatea transfrontalieră într-un mod mai eficient; utilizarea tehnologiilor de ultimă generație; un mecanism de control al calității și mecanisme de solidaritate.

(10)

Instrumentul ar trebui să poată oferi statelor membre sprijinul necesar pentru punerea în aplicare a unor standarde minime comune pentru supravegherea frontierelor externe, în conformitate cu competențele respective ale statelor membre, ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și ale Comisiei.

(11)

Întrucât autoritățile vamale ale statelor membre și-au asumat un număr tot mai mare de responsabilități, care de multe ori includ și domeniul securității și care sunt exercitate la frontierele externe, este important să se încurajeze cooperarea interinstituțională ca o componentă a gestionării europene integrate a frontierelor, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1896. Complementaritatea în ceea ce privește efectuarea controalelor la frontieră și a controlului vamal la frontierele externe trebuie să fie asigurată prin furnizarea de către Uniune de sprijin financiar adecvat statelor membre. Cooperarea interinstituțională nu numai că va consolida controalele vamale în vederea combaterii tuturor formelor de trafic, ci va facilita totodată schimburile comerciale și călătoriile în scopuri legitime și va contribui la siguranța și eficacitatea uniunii vamale.

(12)

Prin urmare, este necesar să se instituie un fond care să succeadă Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020 stabilit prin Regulamentele (UE) nr. 513/2014 (4) și (UE) nr. 515/2014 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, prin instituirea, printre altele, a Fondului de management integrat al frontierelor (denumit în continuare „fondul”).

(13)

Având în vedere particularitățile juridice ale titlului V din TFUE și diferitele temeiuri juridice aplicabile referitoare la politicile privind frontierele externe și privind controlul vamal, nu este posibil din punct de vedere juridic ca fondul să fie instituit sub forma unui instrument unic.

(14)

Prin urmare, fondul ar trebui instituit ca un cadru cuprinzător pentru sprijinul financiar acordat de Uniune în domeniul managementului frontierelor și al politicii de vize, alcătuit din instrument precum și din Instrumentul de sprijin financiar pentru echipamente de control vamal, stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/1077 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Respectivul cadru ar trebui să fie completat de Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (7), la care prezentul regulament ar trebui să facă trimitere în ceea ce privește normele referitoare la gestiunea partajată.

(15)

Instrumentul ar trebui să se bazeze pe rezultatele obținute și investițiile realizate de structurile care l-au precedat, și anume de Fondul pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013, instituit prin Decizia nr. 574/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), și de instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize din cadrul Fondului pentru securitate internă pentru perioada 2014-2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 515/2014, și ar trebui să fie extins pentru a ține seama de noile evoluții.

(16)

Pentru a asigura un control uniform și de înaltă calitate la frontierele externe și pentru a facilita călătoriile în scopuri legitime care presupun trecerea frontierelor externe, instrumentul ar trebui să contribuie la dezvoltarea unei gestionări europene integrate a frontierelor care să includă toate măsurile referitoare la politică, la legislație, la cooperarea sistematică, la partajarea sarcinilor, la evaluarea situației și a modificărilor survenite în ceea ce privește punctele de trecere pentru migranții aflați în situație ilegală, la efectivele de personal, la echipamente și tehnologie, care ar putea fi adoptate la diferite niveluri de către autoritățile competente ale statelor membre și de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, în cooperare cu alți actori, cum ar fi alte organe, oficii și agenții ale Uniunii, în special Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (9), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (10), precum și, după caz, țări terțe și organizații internaționale.

(17)

Instrumentul ar trebui să contribuie la îmbunătățirea eficienței prelucrării cererilor de viză, și anume la facilitarea procedurilor de acordare a vizelor pentru călătorii de bună-credință și din perspectiva identificării și evaluării riscurilor pentru securitate și a riscurilor legate de migrația ilegală. În special, instrumentul ar trebui să furnizeze asistență financiară pentru a sprijini digitalizarea prelucrării cererilor de viză, cu scopul de a asigura proceduri de acordare a vizelor rapide, sigure și adaptate nevoilor solicitanților, atât în beneficiul solicitanților de viză, cât și al consulatelor. Instrumentul ar trebui să fie utilizat și pentru a asigura o vastă acoperire a serviciilor consulare în întreaga lume. Punerea în aplicare uniformă și modernizarea politicii comune a vizelor, precum și măsurile care decurg din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui de asemenea să fie reglementate de către instrument, la fel ca și asistența acordată statelor membre pentru eliberarea vizelor, inclusiv vize cu valabilitate teritorială limitată eliberate din motive umanitare, din motive de interes național sau ca urmare a obligațiilor internaționale, în conformitate cu acquis-ul Uniunii în materie de vize.

(18)

Instrumentul ar trebui să sprijine măsurile legate de controlul frontierelor externe pe teritoriul țărilor care aplică acquis-ul Schengen, ca parte a punerii în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor, care ar urma să consolideze funcționarea generală a spațiului Schengen.

(19)

În vederea îmbunătățirii managementului frontierelor externe, a facilitării călătoriilor în scopuri legitime, a asigurării unei contribuții la prevenirea și combaterea trecerii ilegale a frontierei, a punerii în aplicare a politicii comune a vizelor și a asigurării unei contribuții la un nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii, instrumentul ar trebui să sprijine dezvoltarea de sisteme informatice la scară largă în conformitate cu dreptul Uniunii din domeniul managementului frontierelor. Instrumentul ar trebui să sprijine totodată instituirea interoperabilității, astfel cum este stabilită în Regulamentele (UE) 2019/817 (12) și (UE) 2019/818 (13) ale Parlamentului European și ale Consiliului, în statele membre între sistemele de informații ale Uniunii, și anume Sistemul de intrare/ieșire (EES), instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (14), Sistemul de informații privind vizele (VIS), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008, Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (15), Eurodac, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), Sistemul de informații Schengen (SIS), instituit prin Regulamentele (UE) 2018/1860 (17), (UE) 2018/1861 (18) și (UE) 2018/1862 (19) ale Parlamentului European și ale Consiliului și sistemul centralizat pentru determinarea statelor membre care dețin informații privind condamnările resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor (ECRIS-TCN), instituit prin Regulamentul (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului (20), astfel încât respectivele sisteme de informații ale Uniunii și datele lor să se completeze reciproc. Instrumentul ar trebui, de asemenea, să contribuie la evoluțiile necesare la nivel național ca urmare a implementării componentelor de interoperabilitate la nivel central, și anume portalul european de căutare (ESP), un serviciu comun de comparare a datelor biometrice (BMS comun), un registru comun de date de identitate (CIR) și un detector de identități multiple (MID).

(20)

Pentru a beneficia de cunoștințele și expertiza agențiilor descentralizate care au competențe în domeniul managementului frontierelor, al politicii de vize și al sistemelor informatice la scară largă, Comisia ar trebui să implice, în timp util, agențiile relevante în activitatea Comitetului privind fondurile pentru afaceri interne instituit prin prezentul regulament, în special la începutul și la jumătatea perioadei de programare. După caz, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să implice organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii în procesele de monitorizare și evaluare, în special pentru a se asigura că acțiunile care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentului respectă acquis-ul relevant și prioritățile convenite ale Uniunii. Instrumentul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile de punere în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor, în conformitate cu principiile distribuirii echitabile a răspunderii și al solidarității între statele membre și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care reprezintă cei doi piloni ai poliției de frontieră și ai gărzii de coastă la nivel european. Acest lucru înseamnă, în special, că la elaborarea programelor lor implementate în cadrul gestiunii partajate, statele membre ar trebui să țină seama de instrumentele analitice și de orientările operaționale și tehnice elaborate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și de programa de formare întocmită de aceasta, de exemplu programa comună de bază pentru formarea polițiștilor de frontieră, inclusiv de componentele respectivei programe de formare care sunt legate de drepturile fundamentale și de accesul la protecție internațională. Pentru a dezvolta complementaritatea dintre sarcinile sale și responsabilitățile statelor membre în domeniul controlului la frontierele externe și pentru a asigura consecvența și a evita ineficiența costurilor, Comisia ar trebui să consulte în timp util Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă cu privire la proiectele de programe prezentate de statele membre, în măsura în care acestea intră în sfera de competență a respectivei agenții, în special cu privire la activitățile finanțate în cadrul sprijinului operațional.

(21)

În măsura în care statele membre afectate solicită acest lucru, instrumentul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a abordării-hotspot, astfel cum a fost descrisă în comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O agendă europeană privind migrația ” și aprobată de Consiliul European din 25-26 iunie 2015 și detaliată ulterior în Regulamentul (UE) 2019/1896. Abordarea-hotspot furnizează sprijin operațional statelor membre care se confruntă cu dificultăți disproporționate legate de migrație la frontierele externe. Aceasta oferă asistență integrată, cuprinzătoare și specifică, într-un spirit de solidaritate și de responsabilitate comună.

(22)

În spiritul solidarității și al responsabilității comune pentru protejarea frontierelor externe, în cazul în care se identifică vulnerabilități sau riscuri, mai ales în urma unei evaluări Schengen în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (21), statul membru în cauză ar trebui să identifice soluții adecvate utilizând resursele din cadrul programului său pentru a pune în aplicare recomandările adoptate în temeiul regulamentului respectiv și în conformitate cu evaluările vulnerabilității efectuate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1896.

(23)

Instrumentul ar trebui să ofere asistență financiară statelor membre care aplică pe deplin dispozițiile acquis-ului Schengen privind frontierele externe și vizele, precum și acelor state membre care se pregătesc să participe pe deplin la Schengen, și ar trebui utilizat de către statele membre în interesul politicii comune a Uniunii privind gestionarea frontierelor externe.

(24)

Deși oferă sprijin pentru investițiile statelor membre în managementul frontierelor, instrumentul nu ar trebui să ofere finanțare pentru infrastructuri și clădiri noi, permanente, la frontierele interne la care nu au fost încă eliminate controalele. Cu toate acestea, la frontierele respective, instrumentul ar trebui să sprijine investițiile într-o infrastructură mobilă pentru controlul la frontieră și întreținerea, optimizarea limitată sau înlocuirea infrastructurii existente, care sunt necesare pentru respectarea în continuare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(25)

În conformitate cu Protocolul nr. 5 la Actul de aderare din 2003 privind tranzitul terestru al persoanelor între regiunea Kaliningrad și alte părți ale Federației Ruse, instrumentul ar trebui să suporte toate costurile suplimentare apărute în urma punerii în aplicare a dispozițiilor specifice ale acquis-ului Uniunii prevăzute pentru un astfel de tranzit, și anume Regulamentele (CE) nr. 693/2003 (23) și (CE) nr. 694/2003 (24) ale Consiliului. Cu toate acestea, necesitatea unui sprijin financiar continuu pentru compensarea scutirilor de taxe ar trebui să depindă de regimul de vize în vigoare între Uniune și Federația Rusă.

(26)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului de politică al instrumentului, statele membre ar trebui să se asigure că programele lor includ acțiuni care vizează toate obiectivele specifice ale instrumentului și că alocarea resurselor între obiectivele specifice se face în așa fel încât obiectivele respective să poată fi îndeplinite.

(27)

În conformitate cu principiul eficienței, ar trebui să se urmărească asigurarea sinergiilor și corelația cu alte fonduri ale Uniunii și ar trebui să se evite suprapunerea acțiunilor.

(28)

Returnarea resortisanților țărilor terțe care fac obiectul deciziilor de returnare emise de un stat membru este una dintre componentele gestionării europene integrate a frontierelor prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1896. Cu toate acestea, date fiind natura și obiectivele lor, măsurile în materie de returnare nu intră în sfera de aplicare a instrumentului de sprijin, făcând obiectul Regulamentului (UE) 2021/1147 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

(29)

Pentru a recunoaște rolul important al autorităților vamale ale statelor membre la frontierele externe și pentru a asigura faptul că acestea dispun de mijloace suficiente pentru a-și îndeplini gama largă de sarcini care le revin la aceste frontiere, Instrumentul de sprijin financiar pentru echipamente de control vamal ar trebui să ofere acestor autorități naționale finanțarea necesară pentru a investi în echipamente destinate controlului vamal, precum și în echipamente care pot să fie folosite și în alte scopuri în plus față de controlul vamal, cum ar fi controlul la frontiere.

(30)

Majoritatea echipamentelor de control vamal și a sistemelor de tehnologie a informației (TIC) ar putea fi folosite, fie în egală măsură, fie ocazional, pentru verificarea respectării altor acte legislative ale Uniunii, cum ar fi dispoziții privind managementul frontierelor, vizele sau cooperarea polițienească. Fondul a fost, prin urmare, conceput sub forma a două instrumente complementare, cu sfere de aplicare distincte, dar complementare în ceea ce privește achiziționarea de echipamente. Pe de o parte, instrumentul va oferi sprijin financiar pentru echipamentele și sistemele TIC al căror scop principal este managementul integrat al frontierelor și va permite de asemenea utilizarea acestora în domeniul complementar al controlului vamal. Pe de altă parte, Instrumentul pentru sprijin financiar pentru echipamente de control vamal va oferi sprijin financiar pentru echipamentele care sunt utilizate în primul rând pentru controlul vamal și va permite utilizarea acestora și în alte scopuri, cum ar fi controlul la frontiere și securitatea. O astfel de repartizare a rolurilor va favoriza cooperarea interinstituțională ca o componentă a gestionării europene integrate a frontierelor, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896, permițând astfel autorităților vamale și celor de frontieră să colaboreze între ele și să maximizeze impactul bugetului Uniunii prin utilizarea în comun și asigurarea interoperabilității echipamentelor de control.

(31)

Supravegherea frontierelor pe mare este una dintre funcțiile exercitate de paza de coastă în spațiul maritim al Uniunii. Autoritățile naționale care îndeplinesc funcții de pază de coastă sunt responsabile, de asemenea, de o gamă largă de sarcini care ar putea include, fără a se limita la acestea, siguranța maritimă, securitatea, operațiunile de căutare și salvare, controlul la frontiere, controlul pescuitului, controlul vamal, sarcini generale de asigurare a respectării legii și protecția mediului. Sfera largă de cuprindere a funcțiilor de pază de coastă face ca acestea să intre sub incidența mai multor politici ale Uniunii, care ar trebui să urmărească realizarea de sinergii în vederea obținerii unor rezultate mai eficiente și mai eficace.

(32)

Atunci când pun în aplicare acțiuni finanțate în cadrul instrumentului care sunt legate de supravegherea frontierelor maritime, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită obligațiilor lor internaționale în ceea ce privește operațiunile de căutare și salvare pe mare. În acest sens, ar trebui să poată fi utilizate echipamentele și sistemele care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentului pentru operațiunile de căutare și salvare în situațiile care ar putea apărea în timpul unei operațiuni de supraveghere a frontierelor pe mare.

(33)

În plus față de cooperarea în cadrul Uniunii în ceea ce privește funcțiile de pază de coastă între Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/473 al Parlamentului European și al Consiliului (27), ar trebui să se asigure și la nivel național o coerență sporită a activităților în domeniul maritim. Sinergiile dintre diferiții actori din domeniul maritim ar trebui să se asigure în concordanță cu strategiile europene în materie de gestionare europeană integrată a frontierelor și de securitate maritimă.

(34)

Pentru a consolida complementaritatea și consecvența activităților maritime, precum și pentru a evita suprapunerea eforturilor și a atenua constrângerile bugetare într-un domeniu cu costuri importante cum este domeniul maritim, instrumentul ar trebui să poată fi utilizat în plus pentru sprijinirea operațiunilor maritime cu scopuri multiple.

(35)

Echipamentele și sistemele TIC finanțate în cadrul acestui instrument ar trebui, de asemenea, să poată fi utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor Fondului pentru securitate internă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1149 al Parlamentului European și al Consiliului (28) și ale Fondului pentru azil, migrație și integrare instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1147. Aceste echipamente și sisteme TIC ar trebui să rămână disponibile și gata de a fi trimise pentru activități eficace și sigure de control la frontiere, iar utilizarea unor astfel de echipamente și sisteme TIC pentru obiectivele Fondului pentru securitate internă și ale Fondului pentru azil, migrație și integrare ar trebui să fie limitată în timp.

(36)

Instrumentul ar trebui, în conformitate cu obiectivele sale specifice, să servească în primul rând politicii interne a Uniunii. În același timp, instrumentul ar trebui ca, acolo unde este cazul, să poată sprijini acțiuni conforme cu prioritățile Uniunii în țări terțe și în legătură cu țări terțe. Acțiunile respective ar trebui implementate în deplină sinergie, coerență și complementaritate cu alte acțiuni derulate în afara Uniunii care beneficiază de sprijin din partea instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii. În special, astfel de acțiuni ar trebui să fie implementate într-un mod care să asigure coerența deplină cu politica externă a Uniunii, să respecte principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare și să asigure coerența cu documentele de programare strategică pentru țara sau regiunea în cauză. Astfel de acțiuni ar trebui să se axeze și pe măsuri care nu sunt orientate spre dezvoltare și ar trebui să servească intereselor politicii interne a Uniunii și să fie coerente cu activitățile întreprinse în interiorul Uniunii. În evaluările sale intermediare și retrospective, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită implementării acțiunilor în țări terțe sau în legătură cu țări terțe.

(37)

Finanțarea din bugetul Uniunii ar trebui să se axeze pe acțiunile pentru care intervenția Uniunii poate aduce valoare adăugată comparativ cu acțiunile întreprinse individual de statele membre. Dat fiind că Uniunea este mai în măsură decât statele membre să ofere un cadru pentru exprimarea solidarității Uniunii în ceea ce privește managementul frontierelor și politica comună a vizelor, precum și să ofere o platformă pentru dezvoltarea de sisteme informatice comune la scară largă care să susțină aceste politici, sprijinul financiar acordat în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie, în special, la consolidarea capacităților naționale și a celor ale Uniunii în aceste domenii.

(38)

Atunci când promovează acțiuni care beneficiază de sprijin in partea instrumentului, beneficiarii finanțării din partea Uniunii ar trebui să ofere informații în limba sau limbile publicului-țintă. Pentru a asigura vizibilitatea finanțării din partea Uniunii, beneficiarii finanțării respective ar trebui să menționeze originea acesteia atunci când comunică cu privire la acțiunea în cauză. În acest scop, beneficiarii ar trebui să se asigure că toate comunicările către mass-media și către public afișează emblema Uniunii și menționează în mod explicit sprijinul financiar al Uniunii.

(39)

Comisia ar trebui să poată să utilizeze resurse financiare din cadrul instrumentului pentru a promova bune practici și pentru a face schimb de informații în ceea ce privește execuția instrumentului.

(40)

Comisia ar trebui să publice în timp util informații privind sprijinul acordat prin facilitatea tematică în cadrul gestiunii directe sau indirecte și ar trebui să actualizeze astfel de informații, după caz. Ar trebui să fie posibilă sortarea datelor în funcție de obiectivul specific, de numele beneficiarului, de cuantumul angajat din punct de vedere juridic și de natura și scopul măsurii.

(41)

Se poate considera că un stat membru nu respectă acquis-ul relevant al Uniunii, inclusiv în ceea ce privește utilizarea sprijinului operațional acordat în temeiul instrumentului, dacă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor în domeniul managementului frontierelor și al politicii de vize, inclusiv în ceea ce privește obligațiile în materie de drepturi fundamentale, dacă există un risc clar de încălcare gravă de către respectivul stat membru a valorilor Uniunii în contextul punerii în aplicare a acquis-ului privind managementul frontierelor și politica de vize sau dacă un raport de evaluare întocmit în cadrul mecanismului de evaluare și monitorizare Schengen prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 a identificat deficiențe în domeniul relevant.

(42)

Instrumentul ar trebui să asigure faptul că există o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a îndeplini cerințele de transparență, Comisia ar trebui să publice informații cu privire la programele de lucru anuale și multianuale ale facilității tematice. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1060, fiecare stat membru ar trebui să se asigure că, în termen de șase luni de la aprobarea programului său, există un site internet unde sunt disponibile informații privind programul său, care să prezinte obiectivele, activitățile, oportunitățile de finanțare disponibile și realizările programului.

(43)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească cuantumurile inițiale pentru programele statelor membre, care sunt compuse din cuantumuri fixe, astfel cum sunt prevăzute în anexa I, și dintr-un cuantum calculat pe baza criteriilor prevăzute în anexa respectivă și care reflectă lungimea secțiunilor de frontieră terestre și maritime și nivelurile de impact pentru aceste secțiuni, volumul de muncă la aeroporturi și consulate, precum și numărul de consulate. Având în vedere nevoile speciale ale statelor membre care au înregistrat cel mai mare număr de cereri de azil pe cap de locuitor în 2018 și 2019, este adecvat să se majoreze cuantumurile fixe pentru Cipru, Malta și Grecia.

(44)

Cuantumurile inițiale pentru programele statelor membre ar trebui să constituie punctul de plecare pentru investițiile pe termen lung ale statelor membre. Pentru a ține seama de modificările intervenite față de situația inițială, cum ar fi presiunea la frontierele externe și volumul de muncă la frontierele externe și în consulate, statelor membre ar trebui să li se aloce un cuantum suplimentar la jumătatea perioadei de programare și acesta ar trebui să se bazeze pe date statistice, în conformitate cu anexa I, ținându-se seama de stadiul implementării programelor acestora.

(45)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare intermediară a prezentului regulament. Respectiva evaluare intermediară ar trebui utilizată pentru a estima eficacitatea instrumentului și valoarea sa adăugată pentru Uniune și pentru a furniza o imagine de ansamblu transparentă a modului de execuție a instrumentului.

(46)

Întrucât provocările în domeniul managementului frontierelor și al politicii de vize sunt într-o evoluție continuă, este necesar să se adapteze alocarea finanțării în funcție de modificările survenite la nivel de priorități în politica de vize și în managementul frontierelor, inclusiv ca urmare a unor modificări generate de creșterea presiunii la frontieră, și a unei necesități de a direcționa finanțarea către prioritățile care aduc cea mai mare valoare adăugată pentru Uniune. Pentru a răspunde unor necesități urgente și modificărilor intervenite în politicile și prioritățile Uniunii și pentru a direcționa finanțarea către acțiuni cu o valoare adăugată semnificativă pentru Uniune, o parte din finanțare ar trebui alocată, periodic, prin intermediul unei facilități tematice, acțiunilor specifice, acțiunilor Uniunii și asistenței de urgență. Facilitatea tematică oferă flexibilitate în gestionarea instrumentului și ar putea fi, de asemenea, executată prin intermediul programelor statelor membre.

(47)

Statele membre ar trebui să fie încurajate, printr-o contribuție mai mare din partea Uniunii, să își utilizeze o parte din alocarea corespunzătoare programelor lor pentru a finanța acțiunile enumerate în anexa IV.

(48)

Instrumentul ar trebui să contribuie la sprijinirea costurilor operaționale în legătură cu managementul frontierelor, politica comună a vizelor și sistemele informatice la scară largă pentru a permite statelor membre să mențină capacități care sunt esențiale pentru Uniune în ansamblul său. Un astfel de sprijin ar trebui să consiste în rambursarea integrală a costurilor specifice în legătură cu obiectivele instrumentului și ar trebui să constituie o parte integrantă a programelor statelor membre.

(49)

O parte a resurselor disponibile în cadrul instrumentului ar putea să fie alocată programelor statelor membre pentru implementarea unor acțiuni specifice, în plus față de cuantumul alocat inițial. Respectivele acțiuni specifice ar trebui să fie identificate la nivelul Uniunii și ar trebui să constea în acțiuni cu valoare adăugată pentru Uniune ce necesită cooperarea între statele membre sau în acțiuni care sunt necesare pentru a face față evoluțiilor din Uniune și care necesită punerea la dispoziție a unor fonduri suplimentare pentru unul sau mai multe state membre, cum ar fi achiziționarea, prin programele statelor membre, a unor echipamente tehnice de care are nevoie Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă pentru a-și executa activitățile operaționale, modernizarea procesului de prelucrare a cererilor de viză, dezvoltarea de sisteme informatice la scară largă și realizarea interoperabilității acestor sisteme. Comisia ar trebui să stabilească respectivele acțiuni specifice în programele sale de lucru.

(50)

Pentru a completa punerea în aplicare la nivel național, prin intermediul programelor statelor membre, a obiectivului de politică al instrumentului, acesta ar trebui să ofere de asemenea sprijin pentru acțiuni la nivelul Uniunii. Acțiunile respective ar trebui să urmărească scopuri strategice globale care să se înscrie în domeniul de intervenție al instrumentului, legate de analiza politicilor și de inovare, de învățarea reciprocă și parteneriatele la nivel transnațional, precum și de testarea unor inițiative și acțiuni noi în întreaga Uniune.

(51)

Pentru a consolida capacitatea Uniunii de a răspunde imediat nevoilor urgente și specifice în eventualitatea unei situații de urgență, cum ar fi un aflux masiv sau disproporționat de resortisanți ai țărilor terțe, în special la acele secțiuni de frontieră cărora li s-a atribuit un nivel de impact ridicat sau critic în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1896, sau în alte situații în privința cărora a fost justificată în mod corespunzător necesitatea unei acțiuni imediate la frontierele externe, ar trebui să se poată acorda asistență de urgență, în conformitate cu cadrul prevăzut în prezentul regulament.

(52)

Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru întreaga durată a instrumentului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii (29), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale. Principala valoare de referință alocată instrumentului este majorată cu un cuantum suplimentar de 1 miliard EUR la prețurile din 2018, astfel cum se specifică în anexa II la Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (30).

(53)

Instrumentului i se aplică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (31) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(54)

În vederea implementării acțiunilor în cadrul gestiunii partajate, instrumentul ar trebui să facă parte dintr-un cadru coerent care este format din prezentul regulament, din Regulamentul financiar și din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(55)

Regulamentul (UE) 2021/1060 stabilește cadrul de acțiune pentru Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul pentru azil, migrație și integrare, Fondul pentru securitate internă și Instrumentul pentru de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize din cadrul Fondului de management integrat al frontierelor și stabilește în special normele privind programarea, monitorizarea și evaluarea, gestionarea și controlul fondurilor Uniunii executate în cadrul gestiunii partajate. În plus, este necesar să se precizeze în prezentul regulament obiectivele instrumentului cu privire la managementul frontierelor și politica de vize și să se prevadă dispoziții specifice privind acțiunile care pot fi finanțate în cadrul instrumentului.

(56)

Regulamentul (UE) 2021/1060 prevede o schemă de prefinanțare pentru instrument, iar prezentul regulament stabilește o rată de prefinanțare specifică. În plus, pentru a se asigura posibilitatea unei reacții prompte în situații de urgență, este adecvat să se stabilească o rată de prefinanțare specifică pentru asistența de urgență. Schema de prefinanțare ar trebui să asigure faptul că statele membre dispun de mijloacele necesare pentru a furniza sprijin beneficiarilor încă de la începutul implementării programelor lor.

(57)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a realiza obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcinile administrative și riscul de neconformitate. Atunci când se face respectiva alegere, ar trebui avute în vedere utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și recurgerea la finanțări care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(58)

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune, care ar putea prejudicia interesele Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027, costurile suportate în legătură cu acțiunile deja demarate care beneficiază de sprijin în temeiul prezentului regulament în cadrul gestiunii directe să fie considerate eligibile pentru finanțare din partea Uniunii începând cu 1 ianuarie 2021, chiar dacă respectivele costuri au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant sau a cererii de asistență.

(59)

Pentru a valorifica la maximum principiul auditului unic, este oportun să se stabilească norme specifice privind controlul și auditul proiectelor în care beneficiarii sunt organizații internaționale ale căror sisteme de control intern au fost evaluate pozitiv de către Comisie. Pentru astfel de proiecte, autoritățile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a-și limita controalele de gestiune, cu condiția ca beneficiarul să furnizeze în timp util toate datele și informațiile necesare privind evoluția proiectului și eligibilitatea cheltuielilor subiacente. În plus, în cazul în care un proiect implementat de o astfel de organizație internațională face parte dintr-un eșantion de audit, ar trebui să fie posibil ca autoritatea de audit să își desfășoare activitatea în conformitate cu principiile Standardului internațional privind serviciile conexe (ISRS) 4400, „Angajamentele pentru efectuarea procedurilor convenite privind informațiile financiare”.

(60)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (33), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (34) și (UE) 2017/1939 (35) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. Parchetul European (EPPO) este împuternicit, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (36). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să permită accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, Curții de Conturi, precum și în ceea ce privește acele state membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente. Statele membre ar trebui să coopereze pe deplin și să acorde toată asistența necesară instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii.

(61)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și gestiune indirectă și prevăd verificarea responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(62)

În temeiul Deciziei 2013/755/UE a Consiliului (37), persoanele fizice și entitățile stabilite în țările sau teritoriile de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva normelor și obiectivelor instrumentului și a unor eventuale regimuri aplicabile statului membru de care este legat(ă) respectiva țară sau respectivul teritoriu de peste mări.

(63)

În temeiul articolului 349 din TFUE și în conformitate cu comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”, aprobată de Consiliu în cadrul concluziilor sale din 12 aprilie 2018, statele membre în cauză ar trebui să se asigure că programele lor abordează amenințările emergente cu care se confruntă regiunile ultraperiferice. Instrumentul ar trebui să sprijine respectivele state membre cu resurse adecvate pentru a veni în ajutorul regiunilor ultraperiferice, în funcție de necesități.

(64)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (38), instrumentul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele instrumentului pe teren. Pentru a măsura realizările instrumentului, ar trebui să se instituie indicatori și ținte conexe în legătură cu fiecare dintre obiectivele specifice ale instrumentului. Respectivii indicatori ar trebui să includă indicatori calitativi și cantitativi.

(65)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (39) și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, acțiunile în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din totalul cheltuielilor cadrului financiar multianual pentru integrarea obiectivelor climatice și la realizarea obiectivului ambițios de a aloca 7,5 % din buget pentru cheltuieli legate de biodiversitate în 2024 și 10 % din buget în 2026 și în 2027, luând totodată în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele în materie de biodiversitate. Instrumentul ar trebui să sprijine activități care respectă standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și mediu și care nu prejudiciază în mod semnificativ obiectivele de mediu în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (40).

(66)

Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (41) și orice act aplicabil perioadei de programare 2014-2020 ar trebui să se aplice în continuare programelor și proiectelor sprijinite în cadrul instrumentului în perioada de programare 2014-2020. Întrucât perioada de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 514/2014 se suprapune cu perioada de programare vizată de prezentul regulament, precum și pentru a se asigura continuitatea implementării anumitor proiecte aprobate de respectivul regulament, ar trebui să fie stabilite dispoziții privind etapizarea proiectelor. Fiecare fază individuală a proiectului etapizat ar trebui să fie implementată în conformitate cu normele din perioada de programare în cadrul căreia primește finanțarea.

(67)

Comisia și statele membre ar trebui să monitorizeze execuția instrumentului cu ajutorul indicatorilor și al raportării financiare, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2021/1060 și din prezentul regulament. Începând cu 2023, statele membre ar trebui să transmită Comisiei rapoarte anuale privind performanța, care să acopere ultimul exercițiu contabil. Rapoartele respective ar trebui să conțină informații privind progresele înregistrate în implementarea programelor statelor membre. Statele membre ar trebui, de asemenea, să transmită Comisiei rezumate ale acestor rapoarte. Comisia ar trebui să traducă aceste rezumate în toate limbile oficiale ale Uniunii și să le pună la dispoziția publicului pe site-ul său internet, împreună cu linkuri către site-urile internet ale statelor membre menționate în Regulamentul (UE) 2021/1060.

(68)

Pentru a completa și a modifica unele elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește lista acțiunilor eligibile pentru sprijin în temeiul anexei III, lista acțiunilor eligibile pentru rate de cofinanțare mai mari din anexa IV, pentru sprijin operațional în temeiul anexei VII, precum și dezvoltarea în continuare a cadrului de monitorizare și evaluare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(69)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (42). Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare care stabilesc obligații comune pentru statele membre, în special cu privire la furnizarea de informații către Comisie, iar procedura de consultare ar trebui folosită pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind modalitățile detaliate pentru furnizarea de informații către Comisie în contextul programării și al raportării, dată fiind natura lor pur tehnică. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile cu privire la adoptarea deciziilor de acordare a asistenței de urgență reglementate prin prezentul regulament atunci când, în cazuri justificate corespunzător care privesc natura sau scopul asistenței respective, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(70)

Participarea unui stat membru în cadrul instrumentului nu ar trebui să coincidă cu participarea sa la un instrument financiar temporar al Uniunii care sprijină statele membre beneficiare în vederea finanțării, printre altele, a acțiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii destinate punerii în aplicare a acquis-ului Schengen privind frontierele și vizele și privind controalele la frontierele externe.

(71)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament care nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(72)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (43), care se află sub incidența articolului 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (44).

(73)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (45), care se află sub incidența articolului 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (46).

(74)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (47), care se află sub incidența articolului 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (48).

(75)

Pentru a preciza natura și modalitățile de participare la instrument a țărilor asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, ar trebui încheiate aranjamente suplimentare între Uniune și țările respective, în conformitate cu dispozițiile relevante ale acordului de asociere al fiecărei țări în parte. Astfel de aranjamente ar trebui să constituie acorduri internaționale în înțelesul articolului 218 din TFUE. În vederea reducerii la minimum a oricărui posibil decalaj între momentul în care instrumentul devine obligatoriu pentru țara în cauză și momentul intrării în vigoare a aranjamentelor, este oportună începerea negocierilor privind aceste aranjamente cât mai curând posibil după data la care țara respectivă notifică Consiliului și Comisiei decizia sa de acceptare a conținutului instrumentului și de punere în aplicare a acestuia în ordinea sa juridică internă. Încheierea unor astfel de aranjamente ar trebui să aibă loc după ce țara în cauză informează în scris cu privire la îndeplinirea tuturor cerințelor sale interne.

(76)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca ar trebui să decidă, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(77)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (49). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(78)

Este adecvat să se alinieze durata de aplicare a prezentului regulament cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093.

(79)

Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,